De aproape 1 luna , m-am inchis in mine , si nu mai pot sa ma deschid , pur si simplu nu prea ma mai intalege nimeni , am 2 3 persoane care imi sunt aproape , dar nu pot face nimic adica pur si simplu ei nu intaleg un lucru ca eu , nu mai am suflet . Lacrimile mele au secat , nici lacrimi nu mai am , sufletul meu e mort . PUR SI SIMPLU lumea nu isi da seama cat de trista pot fi , si nu au cum sa isi dea seama , pentru ca zambesc mai mereu ,cand ies afara , dar cand plec acasa numai eu stiu ce am in suflet .
Am decis sa nu mai intru la pc , si nici la telf sa mai raspund ,si a incercat cine-va sa ma opreasca , dar nu a reusit , m-am gandit ca ma inchid in mine , pentru o perioada de timp cum ar fi 1 luna , 2 , dar ea a incercat sa ma opreasca si i-am zis ca nu ii va reusi :o3 , dar ea totusi a incercat si ma bucur enorm de mult ca macar a incercat .Mi-am dat seama de un lucru , ca oricat de mult as suferi eu , lumea nu se va opri in loc pentru suferinta mea , si am decis , sa nu mai iau in seama orice , si asta e sa trec peste tot , pentru ca o viata am , iar daca si pe aia o arunc la gunoi , nu o sa mai am nimic . Nu conteaza ca sufletul meu e mort , conteaza [cel putin asta cred eu momentan] ca inca mai am puterea sa zambesc, chiar daca este un zambet fals , conteaza ca mereu i-am ajutat pe cei de langa mine , nu conteaza ca pana si unele dintre rudele mele au ajuns sa ma foloseasca , nu conteaza asta , conteaza ca eu nu am folosit pe nimeni , si ca eu i-am ajutat pe toti , nu conteaza ca de multe ori am avut nevoie de ajutor si nu l-am primit , asta nu mai conteaza , tot ce conteaza acum e sa le multumesc tuturor ce imi sunt alaturi , si imi vor binele .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu