Slow...

Incet , incet incep sa uit...

M-ai ranit de atatea ori incat sufletul meu aproape ca e mort . Ratacesc singura  pe o insula pustie , si incerc sa-mi amintesc cum erai inainte , cum ma faceai sa zambesc in fiecare zi . Cum imi spuneai in fiecare zi cat de mult ma iubesti ... Sufletul meu nu mai poate iubi , m-ai ranit atat de mult in cat sufletul meu este mult prea incarcat cu ura , pentru a mai putea iubii . Incerc sa ascund aceasta ura , daruindule altora iubire, ii fac pe alti fericiti . Dar eu plang ,si tac .M-ai invatat cum sa iubesc , m-ai invatat ce inseamna iubirea , mi-ai aratat cum este sa fii ranit , dar si cum este sa ranesti . Mi-ai povestit toata viata ta , mi-ai daruit aproape tot ce si-ar dori o fata . Mi-ai promis ca nu vei pleca niciodata de langa mine , si ca mereu vei fi langa mine cand voi plange sau cand voi rade. Mi-ai furat inima , mi-ai furat zambetul acela dulce pe care il aveam mereu cand erai langa mine . Nu pot intelge de ce ai facut asta . Poate ca ai avut si tu dreptate , poate ca trebuia sa te ascult , dar nu trebuia sa ma tratezi cu indiferenta . Stii indiferenta doare cel mai tare ,tot tu mi-ai spus asta . M-ai tratat cu indiferenta si  ma durut enorm . Poate ca trebuia sa te ascult cand mi-ai spus sa nu-mi arat sentimentele nimanui . Sa fiu putin mai rece cu lumea . Dar nu te-am ascultat ... greseala .ea ...